Ca purtător de cuvânt sau purtător de cuvânt al lui Dumnezeu, datoria principală a profetului a fost să transmită mesajul lui Dumnezeu către poporul lui Dumnezeu în contextul istoric al ceea ce se întâmpla printre poporul lui Dumnezeu. Cea mai largă semnificație este aceea de a spune mai departe; sensul mai restrâns este cel al prevestirii. În procesul de vestire a mesajului lui Dumnezeu, profetul dezvăluia uneori ceea ce ținea de viitor, dar, contrar părerii populare, aceasta era doar o mică parte din mesajul profeților. Povestirea implică o perspectivă asupra voinței lui Dumnezeu; era îndemnator, provocând bărbații să se supună. Pe de altă parte, prezicerea presupunea previziune asupra planului lui Dumnezeu; era predictiv, fie încurajând pe cei drepți în vederea promisiunilor lui Dumnezeu, fie avertisment în vederea judecății viitoare. Deci, profetul a fost purtătorul de cuvânt ales de Dumnezeu, care, după ce a primit mesajul lui Dumnezeu, l-a proclamat oamenilor în formă orală, vizuală sau scrisă. Din acest motiv, o formulă obișnuită folosită de profeți a fost: „Așa spune Domnul”. În calitate de purtător de cuvânt al lui Dumnezeu, mesajul lor poate fi văzut într-o funcție triplă pe care o aveau printre poporul lui Dumnezeu în Vechiul Testament: Mai întâi, ei au funcționat ca predicatori care au expus și au interpretat legea mozaică națiunii. Era de datoria lor să avertizeze, să mustreze, să denunțe păcatul, să amenințe cu teroarea judecății, să cheme la pocăință și să aducă consolare și iertare. Activitatea lor de mustrare a păcatului și de chemare la pocăință a consumat mult mai mult din timpul profeților decât orice altă caracteristică a lucrării lor. Mustrarea a fost adusă acasă cu preziceri despre pedeapsa pe care Dumnezeu intenționa să o trimită celor care nu reușesc să țină seama de avertismentul profetului (cf. Iona 3: 4). În al doilea rând, ei au funcționat ca predictori care au anunțat judecata viitoare, eliberarea și evenimentele legate de Mesia și împărăția Sa. Prezicerea viitorului nu a fost niciodată menită să satisfacă curiozitatea omului, ci a fost concepută pentru a demonstra că Dumnezeu cunoaște și controlează viitorul și pentru a oferi revelație intenționată. Predicția dată de un adevărat profet ar fi îndeplinită vizibil. Eșecul previziunii care ar fi împlinit ar indica faptul că profetul nu spusese cuvântul lui Iehova (cf. Deut. 18: 20-22). În 1 Samuel 3:19 se spune despre Samuel că Domnul a fost cu el și că niciunul dintre cuvintele sale profetice nu eșuează (lit. „cădea la pământ”). În cele din urmă, ei au funcționat ca supraveghetori ai poporului lui Israel (Ezech. 3:17). Ezechiel stătea ca un paznic pe zidurile Sionului gata să trâmbițeze un avertisment împotriva apostaziei religioase. El a avertizat poporul împotriva alianțelor politice și militare cu puteri străine, tentației de a se implica în idolatrie și cult cult canaanit și pericolul de a pune încredere excesivă în formalismul religios și ritualul sacrificial. În timp ce profeții au funcționat în diferite moduri, comunicând mesajul lui Dumnezeu, ei au ocupat un rol major în sistemul religios al Israelului. Profeții din Israel au ocupat rolul unui diplomat regal sau al unui procuror, acuzând națiunea pentru încălcări ale legământului mozaic.

BIB-407 Syllabus.docx