Profeții minori Titlul comun pentru aceste douăsprezece cărți din Biblia engleză este „profeți minori”. Acest titlu își are originea pe vremea lui Augustin (sfârșitul secolului al IV-lea d.Hr.), dar sunt minore doar prin faptul că fiecare este mult mai scurt decât profețiile lui Isaia, Ieremia și Ezechiel (numiți „profeți majori”). În vremurile Vechiului și Noului Testament, Vechiul Testament era numit „Legea și profeții”. Acest titlu a privit Vechiul Testament din punctul de vedere al diviziunilor sale, dar a inclus și Legea, Profeții și Scrierile, care au constituit o diviziune de 24 de cărți. Când studiem profeții, descoperim că toți au aproape aceleași ingrediente de bază: (1) avertisment asupra judecății iminente din cauza păcătoșeniei națiunilor; (2) o descriere a păcatului; (3) o descriere a judecății viitoare; (4) o chemare la pocăință; și (4) o promisiune de eliberare viitoare. Dacă doriți să conturați o carte profetică, cum recunoașteți unde începe și se termină o unitate? 72 Ei folosesc o formulă introductivă sau concluzivă de genul „Așa spune Domnul ...” Ei folosesc apoi ceea ce se numește „inclusio” (încep și încheiați o secțiune cu același cuvânt sau expresie). Și utilizează mai multe forme literare comune: 1. Discursul judecății care conține două părți: (a) Prima parte - Acuzarea; (b) Partea a doua - Judecata 2. Un oracol Vai - ca un discurs de judecată, cu excepția faptului că începe cu „Vai ...” 3. Îndemnare / chemare la pocăință - constă în apel cu motivație (sub forma unei promisiuni și sau amenințare). (Amos 5: 4-6; Ioel 2: 12-14) 4. Anunțul mântuirii - adesea face aluzie la o situație lamentabilă și se concentrează pe intervenția mântuitoare a Domnului (Amos 9: 11-12) 5. Oracolul mântuirii - introdus de îndemn „Nu vă temeți” (Isa 41: 8-16) 6. Portretizarea salvării - o descriere, adesea idealizată și în termeni hiperbolici, a binecuvântărilor viitoare ale lui Dumnezeu asupra poporului său (Amos 9:13).

BIB-406 Syllabus.docx

BIB-406 Syllabus.pdf