Cartea lui Marcu este o Evanghelie care conține istorie narativă, predici, pilde și câteva oracole profetice. Această Evanghelie pune oarecum accent pe miracole (27 în total), care este semnificativ mai mult decât oricare dintre celelalte Evanghelii. Cuvântul cheie din Mark este „Imediat”, care este folosit de 34 de ori, determinând cititorul să treacă rapid de la un cont la altul. Marcu este cea mai scurtă dintre evangheliile sinoptice și a fost scrisă în jurul anului 64 d.Hr. Personalitățile cheie ale acestei cărți sunt Isus Hristos, cei doisprezece ucenici ai Săi, liderii religioși evrei, Pilat și Ioan Botezătorul. A fost scrisă de Ioan Marcu, care a fost unul dintre misionarii care i-au însoțit pe Pavel și Barnaba în călătoriile lor de misiune. Este posibil ca Marcu să fi scris această Evanghelie la îndemnul lui Petru (tovarășul său de la Roma), deoarece a avut cunoștințe directe despre lucrurile despre care a scris Marcu. Scopul Evangheliei după Marcu este de a arăta că Domnul Isus este Mesia, Fiul lui Dumnezeu care a fost trimis să sufere și să slujească pentru a salva și restaura omenirea. Cele 16 capitole ale Evangheliei după Marcu pot fi împărțite în două părți, câte 8 capitole fiecare. În primele 8 capitole, Isus călătorește în esență spre nord și predică până la capitolul 8. În capitolul 8, Isus se află în orașul Cezareea Filip, unde Își întreabă discipolii: „Cine spun oamenii că sunt eu?” (vs. 27). Petru răspunde: „Tu ești Hristosul”. De-a lungul ultimelor 8 capitole, Isus călătorește spre sud, înapoi la Ierusalim; până la Crucea Calvarului. • În capitolul 1, există o introducere rapidă a lui Ioan Botezătorul și pregătirea lui pentru venirea lui Mesia. Include, de asemenea, botezul lui Isus în râul Iordan și ispita în deșert de către Satana. Accentul se schimbă rapid către mesajul și slujirea lui Isus. • În capitolele 2-10, Isus își alege ucenicii: „Și a rânduit doisprezece, ca să fie cu El și să-i trimită să predice” (3:14). Restul acestor pasaje se referă aproape în totalitate la Isus ca un Slujitor. Îl prezintă pe Isus fie predând, vindecând, ajutând, făcând minuni, binecuvântând, hrănind, provocând autoritatea sau simțind compasiune (8:2). • Capitolele 11-16 sunt ultimele capitole care declară moartea și învierea lui Isus Hristos din nou un alt exemplu de slujire. El este trădat, târât printr-o încercare greșită și apoi bătut fără milă, umilit și răstignit; toate în scopul slujirii păcătoșilor. Capitolul final este învierea miraculoasă a trupului Său fizic, numeroase apariții, comanda Marii Trimiteri și în cele din urmă înălțarea Sa la dreapta lui Dumnezeu.

BIB-105 Syllabus.docx